Cosul este gol
Conectează-te ca să te putem notifica când primești un răspuns
„Nu vreau sa fiu aici dar sunt. Nu vreau sa stau in locul asta! (da sa plece, dar se intoarce, se aseaza langa esarfa) Aha! Uite-o. Daca contiua farsa, am si eu dovada mea. Ia sa vedem! (scoate telefonul mobil, il pune pe inregistrare, vorbeste) E o zi frumoasa, cu soare! Hai, hai, spune si tu ceva, vorbeste cu mine! (verifica si se aude: „E o zi frumoasa, cu soare, hai, hai, spune si tu ceva, vorbeste cu mine!”) Asa! Perfect. Acum, daca se mai intampla, le arat eu! (pune telefonul in buzunar)”.„Ce mai este?C – Nimic. Trebuie sa vorbesc. Atat. Mama mea era foarte frumoasa si foarte ocupata. Pe mine m-a crescut bunicul. Tata, compozitorul, era mai mereu plecat, iar mama s-a aruncat de la fereastra unui hotel. N-am stiut asta, pana nu am gasit un articol pe net; bunicul mi-a spus ca s-a refugiat: a plecat in Australia si nu s-a mai intors. Pe ei i-am pierdut, si de atunci m-am pierdut si eu. Nu am copil. Nu sunt in divort. Spun asta ca sa par mai matura, mai serioasa, sa incerc oamenii. E ca un test. Mint ca sa testez piata, mint ca sa ma apar. Poate si tu ai motivele tale; nu te intreb: te priveste. Daca vrei sa vorbesti bine, daca nu, iar bine! Dar am vrut sa stii ca nimeni, in afara bunicului meu, nu m-a mai aparat pe lumea asta! Nimeni. Acum mi-am dat seama si am vrut sa-ti spun. Gata. (tace) Te-am suparat?”
Nici o postare găsită