Cosul este gol
Conectează-te ca să te putem notifica când primești un răspuns
Nepublicate pana in prezent, academicianul Nichifor Crainic a scris aceste amintiri dupa eliberarea din temnita, la varsta de 77 de ani, cand ii era interzis sa publice pentru romanii din tara. Iata ca manuscrisul acestora a scapat de numeroasele perchezitii ale Securitatii si vede lumina tiparului dupa 45 de ani de la trecerea in viata de dincolo de mormant a autorului. Eruditul Nichifor Crainic mai scrisese o alta varianta a memoriilor sale (Zile albe, zile negre, 1991; 2015), in perioada pribegiei sale prin Transilvania (1944-1947), dupa ce armatele sovietice invadasera Romania. Dar in editia respectiva omisese foarte multe amintiri, dupa cum va remarca cititorul acestei carti. In cei 15 ani de carcera grea a avut timpul necesar sa mediteze la existenta sa, la istoria Romaniei si la oamenii pe care-i intalnise de-a lungul vietii. Materialul memorialistic a fost imparti de autor in 87 de capitole tematice. „Am avut un organism sanatos si tare. Niciunul din fostii mei prieteni nu rezista la efort ca mine, dar nici nu manca atat de putin ca mine. Cat am trait in casa parinteasca am dus-o intr-o adevarata disciplina ascetica impusa de saracie si m-am deprins cu munca din cruditatea copilariei. Sobrietatea si energia taraneasca nu m-au parasit pana la varsta de 77 de ani, cand scriu aceste pagini.” Nichifor CRAINIC „[Nichifor Crainic], acest european a fost slujit si de o memorie prodigioasa, care l-a varsta pe care o are i-a dictat doua volume de memorii si inca ce memorii!” (poetul Nicolae Crevedia, 23 dec. 1969)
Nici o postare găsită