Cosul este gol
eBook Moment semnificativ in relatiile romano-chineze de colaborare si sprijin reciproc (1960-1971) - Alexandru Coltea
Conectează-te ca să te putem notifica când primești un răspuns
Lucrarea de fata trateaza un moment semnificativ din relatiile de colaborare romano-chineze, si anume vizita oficiala a unei delegatii a statului roman la Beijing, in 1964, care a marcat apropierea dintre cele doua state, ducand catre o alianta romano-chineza. Pentru o analiza critica si obiectiva asupra evenimentelor istorice din perioada analizata, sunt folosite predominant articole ale unor autori chinezi. Proiectul se construieste in general printr-o analiza a documentelor si stenogramelor din acea perioada. Autorul porneste de la primele legaturi stabilite intre Romania si China, prin recunoasterea oficiala reciproca a Romaniei condusa de Principele Carol si a Chinei sub imparatul Guangxu. Dupa o perioada fara legaturi, in anul 1920 relatiile economice si diplomatice capata contur prin prezenta unor consulate romanesti in Shanghai si Harbin. Opt ani mai tarziu, in 1928, incep demersurile pentru infiintarea Legatiei Romaniei in China, insa procesul de stabilire a relatiilor romano-chineze este ingreunat de interesele Japoniei si ale Rusiei. Ca urmare a contextului politic international, in aceasta perioada a existat o dificultate pentru Romania de a se apropia de China. In perioada urmatoare, cea a lui Carol al II-lea (1930-1940), atitudinea guvernului roman fata de China va fi influentata de politica marilor puteri europene si a Statelor Unite ale Americii fata de aceasta tara. Dupa o perioada tulbure, marcata de ezitari si intreruperi in relatiile diplomatice bilaterale, in 1950 se infiinteaza ambasade in Romania si China, fiind trimis primul ambasador roman la Beijing. Lucrurile se misca rapid: in perioada 1950-1951 se desfasoara primele schimburi comerciale, insa un moment cu profunde semnificatii, ce va contribui la consolidarea relatiilor romano-chineze, este decizia de a se face un schimb de studenti, cu scopul de a cunoaste si a invata despre cultura celeilalte tari. In noiembrie 1950 sunt trimisi primii studenti romani in Beijing, cu scopul de a deveni specialisti in limba si cultura chineza. Asadar, evolutia relatiilor bilaterale dintre cele doua state se datoreaza unei prietenii profunde, unei prietenii traditionale. Insa apropierea si consolidarea relatiilor dintre Romania si China este favorizata si de o amenintare externa, care isi gaseste expresia in pericolul reprezentat de Uniunea Sovietica. Paternalismul Uniunii Sovietice si nerespectarea demnitatii nationale si suveranitatii altor state a fost un factor determinant in apropierea dintre Romania si China. Ca sa patrundem in complexitatea relatiilor romano-chineze si sa intelegem evolutia acestora, trebuie prezentat contextul international in care a fost posibila apropierea dintre cele doua state, si anume conflictul sino-sovietic, polemica publica dintre China si Uniunea Sovietica. Lucrarea despre care discutam urmareste analiza aliantei dintre cele doua state si sprijinul reciproc in contextul in care atat Romania, cat si China contestau hegemonia sovietica, punand accentul pe un eveniment din 1964, moment in care rolul relatiilor romano-chineze a atras intreaga atentie a opiniei publice internationale. In martie 1964, diplomatia romaneasca construieste o oportunitate si, pe fondul polemicii publice dintre Uniunea Sovietica si Republica Populara Chineza, o delegatie romana condusa de Ion Gheorghe Maurer se deplaseaza in Beijing pentru un dialog politic la cel mai inalt nivel. Incercarea de mediere din partea romanilor esueaza, disputa sino-sovietica devenind si mai critica in perioada urmatoare. Desi nu si-a indeplinit primul scop, acela de a media disputa sino-sovietica, Romania a reusit sa atinga un scop secundar, insa mult mai important: acela de a consolida relatiile bilaterale romano-chineze. Republica Populara Chineza si Republica Populara Romana actioneaza impreuna si se sustin reciproc pentru a rezista agresiunilor Uniunii Sovietice. Dialogul politic se intensifica in perioada imediat urmatoare vizitei din Beijing si se consolideaza solidaritatea romano-chineza. Momentul in care a fost identificat inamicul comun este cel care a determinat ca relatiile chino-romane sa inregistreze o colaborare fara precedent. De fapt, alianta romano-chineza putea fi intuita inca din 1963, cand Romania adoptase o politica independenta in blocul socialist, atitudine ce se intensifica mai ales in 1964, prin publicarea Declaratiei de Independenta. Romania primeste din ce in ce mai clar si deschis sustinere din partea Republicii Populare Chineze, sprijin ce va sta la baza politicii de independenta a tarii noastre in urmatorii ani. Concluzia lucrarii este ca Romania a jucat un rol crucial pe scena internationala in 1964, 1968 si 1969, fie ca vorbim de rolul de mediere in conflictul sino-sovietic, fie de politica independenta fata de invazia Cehoslovaciei sau de rolul de intermediar in dialogul chino-american. Diplomatia anilor '60-'70 inscrie o fila de prestigiu in diplomatia romaneasca.